Nu ştiu cum se face în ultima vreme, dar de cîte ori ajung eu la magazinul de unde-mi închiriez DVD-uri, mă tot aleg cu cel puţin două prospături de filme în care joacă acelaşi actor. Prima dată mi s-a întîmplat cu Jennifer Aniston, şi cu oftaturile mele aferente. A doua oară am fost mai norocoasă şi m-am ales cu Nicholas Cage. Care în 2005 a făcut două lungmetraje cum nu se poate mai diferite ca tonalitate: Traficantul de arme şi Meteorologul. Cred că o să mă aplec asupra aceluia care sună cel mai spectaculos în context hollywoodian, adică ultimul.

Am început vizionarea acestui film cu o prejudecată care mi se lăţea pe retină. Mai exact, inventariind actorii care jucaseră roluri de prezentatori TV de vreme (şi asta joacă Nicholas Cage, nu un meteorolog, n-are nici un fel de pregătire în acest domeniu şi suferă din cauza asta), prin minte îmi săgetă posibilitatea ca Bill Murray - nu mai ştiu dacă e reporter sau "weather man" în Groundhog Day - să fi jucat acest rol, cu atît mai mult cu cît s-ar fi mulat excelent pe noua lui personă (de la Jarmusch pînă la Sophia Coppola, prin Wes Anderson şi înapoi la Jarmusch). Ei, Cage m-a deturnat cu succes de la explorarea acestei prejudecăţi, chiar dacă nu-i poate pielea cît cea a lui Murray, rolul e decent. Personajul lui, David Spritz are parte de bani, frustrări şi nevroză, dar nu şi de profunzimea sau de spiritul asociate uzual cu acestea. Primii provin de la televiziune, următoarele din situaţia familială (divorţat dar cu conflicte frecvente), ultima o are de mic, dintr-un complex de inferioritate care încă îl face să contemple casa părintească în stilul în care un turist priveşte Panteonul. Îl înţelegi, ce bărbat n-ar fi complexat de Michael Caine (în rolul tatălui), şi cîştigător al premiului Pulitzer pentru literatură în plus.

Nevroza, ca şi lungmetrajul, curge mai ceva ca Donul liniştit. Toate