La aceasta ora, Carol Sebastian nu se mai afla in tara. E un om liber. Asa facem noi, calauzele. Scoatem oameni din tara. Pe Hayssam cu escorta si bani de drum. Pe Sebastian, pentru ca e bun si trebuie prapadit.
Ura, singurul instinct de colaborare romaneasca si-a umflat venele. Niciodata in istoria degradarii colective nu s-a gasit un popor mai insetat de injosirea vecinului si a celui cazut. Minerii nu ne-au invatat nimic. Ne-au reprezentat. Au scos in strada, intr-o lesa lunga, dihania pe care au gasit-o, la pinda, in sufletul romanesc.
Cazul Sebastian nu e nici un caz. E demonstratia de forta a unei lumi hotarite sa isi apere mizeria pina la capat. Traim degeaba. Traim, noi romanii, intr-o realitate, pe care o masluim oricare i-ar fi numele, pina la macerarea oricarui ideal si descarnarea oricarei persoane. Ca o Dacie, abandonata in spatele blocului. Scandalos, nu? Insulta continua.
Avem istorie intr-un singur scop. Ca sa scuipam unde ne spune stapinul. Loiali doar ocupantului si bestiali cu cei ce nu ne repeta abjectia, am cheltuit tot: secole de istorie, oameni mari sau doar onesti, religie si nemti, evrei si fonta din canale. In schimb, am pus deoparte viciile cu care ni se vor sinucide copiii. Acesta e asa-zisul caz Sebastian.
Carol Sebastian a fost pedepsit pentru indrazneala din ultimii 16 ani, nu pentru ce a facut acum 21 de ani. Atunci era tinar si avea, deci, virsta la care nechibzuinta se intelege bine cu entuziasmul. Tinarul nostru student a fost santajat, dupa metoda porceasca a locului: ai lasat o fata insarcinata, te facem element imoral si te dam cu capul de toti peretii sistemului. Si a semnat.
Pe urma a turnat. Pe urma, cind toata lumea a crezut ca ei au plecat, a devenit unul dintre cei mai buni gazetari ai Romaniei. Asta nu putem sa i-o iertam.
Ce spun revoltatii si eticii d
