Un principiu elementar de functionare a oricarei institutii bancare spune ca imprumuturile acordate clientilor sunt finantate din depozitele atrase. Pornind de la aceasta axioma se poate spune ca bancile fac tot posibilul pentru a atrage cat mai multe depozite din care sa poata acorda apoi credite. Cum in Romania principalul criteriu de selectie, cand vine vorba despre alegerea unei banci este, potrivit statisticilor, dobanda, deducem ca cea mai buna metoda pentru a convinge potentialii clienti sa-si plaseze economiile la tine in banca este oferirea unei dobanzi cat mai avantajoase. Revenind la realitate, bancile din Romania par sa nu fie prea interesate de a atrage bani in depozite. Multiplele promotii ale institutiilor bancare sunt axate, in marea lor majoritate, pe reducerea dobanzilor la credite, nicidecum pe majorarea celor oferite pentru un depozit. Nici majorarea repetata a dobanzii de politica monetara, nici celelalte masuri ale bancii centrale, nu au dus la vreo explozie a dobanzilor oferite la depozite. Mai mult, unele banci au preferat sa diminueze dobanzile pasive pentru a acoperi pierderile determinate de impunerile BNR. Si astfel, doar 5% dintre romani se pot lauda cu un depozit bancar. Mai mult de atat nu populatia, ci firmele sunt cele care detin grosul depozitelor din banci. Bancile par sa nu aiba nevoie de banii romanilor. Desi poate parea ciudat, o parte a acestei afirmatii este reala. Bancile nu au nevoie de banii din depozite pentru ca prefera sa finanteze creditele "din alte surse". Trecand peste fondurile, nici ele de neglijat, care vin dinspre bancile-mama catre subsidiarele din Romania, institutiile de credit se finanteaza mai mult decat suficient din diferentialul enorm de dobanda. Daca in Europa diferenta dintre dobanda pasiva si cea activa nu depaseste 4-5%, in Romania marja este undeva la 10%. Astfel, bancile isi permit sa finanteze credi