De-a lungul vietii am avut mai multe aspiratii profesionale - initial am vrut sa ma fac astronaut, dar mi-a trecut cand am aflat ca trebuie sa port costume care m-ar fi facut sa par foarte-foarte grasa. Dupa care m-am gandit sa ma fac neurochirurg, dar am abandonat si planul asta dupa ce mi s-a facut rau cand m-am taiat la deget si mi-am dat seama ca n-as putea totusi sa tai vreo calota craniana fara sa experimentez un usor disconfort, cum ar fi un infarct.

La un moment dat, am cochetat cu ideea de a deveni secretara, pentru ca imi suradea perspectiva de a fi stapana unor fascinante varietati de produse de papetarie - agrafe de birou de toate culorile, dosare plic sau cu sina, de preferinta lacuite si post-it roz.

Am abandonat insa si fantezia asta dupa ce mi s-a spus ca, totusi, ar trebui sa am ambitii mai carieristice decat o simpla pozitie secretariala.

Abia apoi mi-am dat seama ca am gresit si ca trebuia sa-mi urmez instinctele. Iar certitudinea totala m-a lovit acum cateva zile cand am aflat ca pana si uber-dictatorul Kim Jong Il a cedat regulilor nescrise care guverneaza viata barbatilor de o anumita varsta si s-a casatorit cu... secretara, evident.

Am realizat ca o secretara inseamna mult mai mult decat o manuitoare de papetarie. O secretara are voie (ba chiar unii sefi se asteapta) sa se imbrace cu fuste conice stramte, pulovere mulate si decoltate, la care asorteaza obligatoriu un ruj rosu sau foarte rosu si o pereche de ochelari cu rama neagra, care sugereaza ceva fara nicio legatura cu probleme de natura oftalmologica.

O secretara stie toate secretele, barfele si tragediile dintr-un birou, de care, daca e desteapta, se serveste ca sa avanseze in cariera.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca o secretara este de multe ori cea care sfarseste prin a se marita cu seful. De la politicieni la oameni de afaceri care valoreaza miliar