De ani de zile, brailenii se pling ca centrul istoric al orasului se degradeaza vazind cu ochii. Casele de patrimoniu national care dau tot farmecul centrului cad prada paraginei sau, si mai dureros, kitch-ului proprietarilor, care considera ca niste geamuri termopan cu timplarie de PVC, alba de preferat si o culoare cit mai bon - bon sint numai bune pentru astfel de monumente istorice.
Proprietarii acestor cladiri, fie ca vorbim de persoane fizice, juridice sau de administratia publica locala, se pling ca restaurarea acestor case costa mai mult decit construirea uneia noi si ca, in lipsa de fonduri, nu au ce sa le faca. Asa ca, in afara de foarte putine case bine intretinute sau renovate corespunzator de proprietari, majoritatea se afla in diferite stadii de degradare. La paragina acestora a contribuit si faptul ca, dupa ce au fost nationalizate, statul le-a populat in general cu romi, pentru care lemnul pretios de pe pereti sau giurgiuvelele ferestrelor au ars la fel de bine pe foc ca si podelele, sau care nu au fost impresionati de geamurile de cristal, semineurile din marmura sau balcoanele din fier forjat, totul fiind spart, ars, stricat sau vindut in mod sistematic. Cei care au reusit sa cumpere totusi de la stat casele in care au stat cu chirie modica ani de zile, inainte de legea retrocedarilor, de abia reusesc sa le intretina in interior, fatadele raminind in voia naturii si a timpului. In rest, cele care gazduiesc in continuare chiriasii primariei, se mai tin in picioare doar din simplul motiv ca sint foarte rezistente.
Statul ofera finantare integrala sau partiala sau credite cu dobinzi reduse pentru lucrarile de protejare
Foarte putini proprietari de astfel de monumente istorice stiu insa ca pot restaura casele in care locuiesc sau pe care doar le au in proprietate, apelind la finantari oferite de s
