stele şi cruci
M-am născut între drumuri
Nici noapte nici zi
în mijlocul unui secol încă fumegând de sub lespezi de
piatră
Stele şi cruci
Nici un cuvânt nu era la locul lui
Cuceritorii îşi lingeau rănile deja plănuind alte utopii
Părinţii aruncau cu pietre în zidul din faţa casei
Şi istoria le întorcea şi celălalt obraz
Grăbită să-şi spele păcatele odată cu feţele noi
Care-şi aranjau coafura în oglinzi paralele
Ursitoarele mele au ajuns cu întârziere
Bine dispuse şi leneşe
Mă priveau neatente cum aşezam cuvinte pe o lamă de
cuţit
N-au tresărit nici când primul strop de sânge
Colora carpeta iraniană adusă de un marinar
Din ţări imposibil de ajuns
Şi pe care mama aranjase cu grijă destinul în obiecte mici
Aşa cum ar fi vrut ea să curgă netulburat
în marea clocotitoare de vise
Până azi cicatricea din degetul arătător
E mărturie că totul s-a întâmplat de-adevărat
într-o noapte cu stele şi cruci
Când animale neinventate forfoteau în grădina din
spate
Şi ţintuindu-mă cu ochii lor fosforescenţi
Mă obligau să le admit existenţa
Să le fac loc în camera strâmtă unde toţi abia aşteptau
Să se termine tot circul acela şi să treacă la masă
Le-am văzut: fiare cu chip omenesc
Plăsmuirea cuvintelor prin care bâjbâiam nepricepută
Doar ca să nu dezamăgesc
Aşa cum mai târziu scriam poezii
Numai după ce iubiţii aveau să adoarmă
M-am născut după potop şi înaintea dezgheţului
Nici noapte nici zi
La intersecţie de imperii care nu duc niciunde
Acolo unde câmpia muşcă din piatră
Şi fiecare strop de ploaie e o conspiraţie împotriva deşertului
Ziua se plânge înfundat în pumni
