stele şi cruci

M-am născut între drumuri

Nici noapte nici zi

în mijlocul unui secol încă fumegând de sub lespezi de

piatră

Stele şi cruci

Nici un cuvânt nu era la locul lui

Cuceritorii îşi lingeau rănile deja plănuind alte utopii

Părinţii aruncau cu pietre în zidul din faţa casei

Şi istoria le întorcea şi celălalt obraz

Grăbită să-şi spele păcatele odată cu feţele noi

Care-şi aranjau coafura în oglinzi paralele

Ursitoarele mele au ajuns cu întârziere

Bine dispuse şi leneşe

Mă priveau neatente cum aşezam cuvinte pe o lamă de

cuţit

N-au tresărit nici când primul strop de sânge

Colora carpeta iraniană adusă de un marinar

Din ţări imposibil de ajuns

Şi pe care mama aranjase cu grijă destinul în obiecte mici

Aşa cum ar fi vrut ea să curgă netulburat

în marea clocotitoare de vise

Până azi cicatricea din degetul arătător

E mărturie că totul s-a întâmplat de-adevărat

într-o noapte cu stele şi cruci

Când animale neinventate forfoteau în grădina din

spate

Şi ţintuindu-mă cu ochii lor fosforescenţi

Mă obligau să le admit existenţa

Să le fac loc în camera strâmtă unde toţi abia aşteptau

Să se termine tot circul acela şi să treacă la masă

Le-am văzut: fiare cu chip omenesc

Plăsmuirea cuvintelor prin care bâjbâiam nepricepută

Doar ca să nu dezamăgesc

Aşa cum mai târziu scriam poezii

Numai după ce iubiţii aveau să adoarmă

M-am născut după potop şi înaintea dezgheţului

Nici noapte nici zi

La intersecţie de imperii care nu duc niciunde

Acolo unde câmpia muşcă din piatră

Şi fiecare strop de ploaie e o conspiraţie împotriva deşertului

Ziua se plânge înfundat în pumni