Cineva a spus candva ca politicul este in toate - pana si in cresterea unei flori. Cum ar fi putut el sa lipseasca tocmai din repatrierea romanilor aflati in Liban exact atunci cand au izbucnit ostilitatile dintre Israel si gruparea islamista Hezbollah? Ar fi fost imposibil, pe de alta parte, ca in climatul hiperpolitizat al vietii noastre publice aceasta operatiune sa nu fie speculata politic si sa nu dea nastere la randul ei unor speculatii politice. Toate acestea s-au intamplat, de altfel, ca la carte. De la bun inceput trebuie spus ca soarta romanilor din Liban a fost o preocupare pentru televiziuni inainte sa devina o operatiune a autoritatilor. Primele incercari ale misiunilor diplomatice romanesti la Beirut si Damasc au fost, dupa unele relatari, haotice; in tot cazul, ineficiente. Scoaterea populatiei dintr-o zona de razboi necesita coordonarea mai multor compartimente guvernamentale si nu poate fi lasata doar pe seama ambasadelor. Franta, de pilda, avea pregatite cateva nave ale marinei militare pentru a-si evacua cetatenii. Operatiunea era, asadar, complexa si complicata si nu putea fi rezolvata pe plan local, mai ales in conditiile financiare modeste ale misiunilor noastre diplomatice. Cum spuneam insa, in afara televiziunilor, in primele zile ale conflictului nu a fost perceputa nici o miscare semnificativa in vederea accelerarii repatrierii. Guvernul a fost absent total, nu s-a creat un grup de lucru care sa coordoneze toate operatiunile necesare. Preocupate de disensiunile dintre ele si de vacanta de vara, partidele politice din coalitie nu au simtit gravitatea situatiei si nu si-au instruit ministrii sa intre in actiune. Pe acest fond de acalmie si ineficienta a intrat in actiune presedintele Traian Basescu, aflat in concediu la mare. Dupa doua sedinte maraton la Cotroceni impreuna cu ministrii de resort si conducatorii companiilor aeriene, au fost anu