Un tanar pictor din Iasi - Felix Aftene - forjat in clasa unuia dintre maestrii suprarealismului oniric si fabulatoriu (in variante etno-fantastice) de la noi, Dimitrie Gavrilean, recompune in compozitii picturale si grafice un univers plastic aflat undeva la confluenta dintre epoci. Pe de o parte, unul imbibat (dar si inteligent sublimat) de atmosfera resurectiei avangardiste interbelice europene, iar pe de alta, de imboldurile detasarii ironice postmoderne, care ii personalizeaza viziunile si poetica imagistica sub forma unor parabole vizuale cu temeinic substrat cultural. Este unul dintre puternicii exponenti ai noului val produs de Universitatea de Arte ieseana, pentru care instinctul polemic, abil condus, nu este doar o figura de stil in definirea profilului actual al artei noastre contemporane.

Lumea imaginata de Felix Aftene este una incorsetata in propriul ei histrionism. O galerie intreaga de personaje descinse parca din mitologiile exotice ale unei umanitati arhetipale, in care se intrepatrund gestica si senzualismul scenelor din arta antichitatii egiptene, mesopotamiene, egeene, in general, cu palpitul magic si expresia rafinata a reprezentarilor din arta orientala. Si mai sunt inserturile, foarte liber reconfigurate, ale traditiilor folclorice autohtone, cu atingerile contaminante, pe filiere culturale subtil controlate si asumate, din alte orizonturi de civilizatie, intre care cele africane si amerindiene nu sunt doar niste simple citate in discurs!

Dincolo de teatralitatea oarecum extatica, incremenita, pe care o insufla artistul scenelor pe care le imagineaza, populate indeobste cu doua-trei personaje, in compozitiile lui Felix Aftene persista un soi de hieratism al starilor si expresiilor umane. Portretele sunt stereotipe, reduse la conditia, neutra sau accentuat marcata, de masca - alt artificiu din arsenalul celor ce indica lat