Cu toate ca urmasii lui George Ene-scu au donat Palatul Cantacuzino Muzeului Enescu, printr-o conven-tie, Uniunea Compozitorilor si Muzi-cologilor din Romania (UCMR) a ajuns in posesia imobi-lului. In vreme ce cladirea se deterioreaza pe zi ce trece, Uniunea scoate bani frumosi din subinchirierea ei. Palatul Cantacuzino, una dintre cele mai interesante piese arhitecturale ale Bucurestiului, construit in stilul baroc francez al epocii lui Ludovic al XVI-lea, a ajuns in zilele noastre marul discordiei dintre Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) si Muzeul "George Enescu", beneficiarul de drept al actului de donatie.
La 30 august 1967, Maruca Enescu, sotia si mostenitoarea marelui compozitor, dona Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei, plus alte doua imobile vecine, Muzeului George Enescu. Una dintre conditiile exprese impuse statului roman era ca "Muzeul «George Enescu», care ii cinsteste memoria si numele, sa nu fie impiedicat niciodata de nimeni in continuarea menirii sale si sa ramana in permanenta sub tutela exclusiva a Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta". In ciuda acestei prevederi clare, iata ca, in zilele noastre, economia de piata castiga. Astfel ca in 1990, in urma unei conventii incheiate cu Ministerul Culturii, UCMR primeste in folosinta gratuita timp de 30 de ani cam 90% din spatiul pe care Maruca Enescu il donase intru cinstirea creatorului Rapsodiei Romane. Asa ca, din ditamai Palatul, Muzeului "George Enescu" nu i-au mai ramas decat trei camarute, si alea cu tavanul coscovit. In spatele cladirii, in Casa Memoriala, acolo unde genialul compozitor prefera sa locuiasca, mai pot fi vizitate alte trei camere, mult mai mici decat cele din Palat. Cam cu atat suntem noi in stare sa cinstim memoria si numele lui George Enescu.
GUNOI, BETOANE SI TERMOPANE. Asadar, cam toata mostenirea lasata Muzeului Enescu "prod
