S-M-S contra T-O-P, adica Stoica, Musca si Stolojan contra Tariceanu, Olteanu si Patriciu. Cam asa a fost sintetizata in mass-media initiativa primului grup menita sa provoace o discutie pe marginea strategiei politice pe care PNL ar trebui sa o adopte pentru a stopa un declin tot mai evident. In mod previzibil, actuala conducere a partidului a ales formula cea mai facila de reactie, statuand: 1. liberalii nu au de fapt probleme majore; 2. intregul demers nu e nimic altceva decat o manevra a Cotrocenilor de a se descotorosi de premierul Tariceanu. Prima constatare e cu siguranta falsa, nu doar din cauza ca asa o indica mai toate sondajele de opinie, ci pentru ca o politica marunta si excesiv de clientelara, mai peste tot prin filiale, si initiative mai mult decat discutabile, de genul celei cu retragerea din Irak, au indepartat de PNL o buna parte dintre liderii de opinie si elitele, care au fost in general alaturi de partid, din 1990 incoace, si mai ales in perioada 2001-2004. Pe marginea celei de-a doua acuze se poate, desigur, discuta, dar asta nu schimba fundamental datele problemei. Ca sa fie mai convingatori, liderii liberali au recurs la solutia sondajelor BCS, unul dintre acelea care scoate din palarie exact concluziile de care era nevoie pentru a imbarbata activul partidului si a demonstra "justetea" deciziilor luate la varf: desi PD are un usor avantaj, ponderea electorala a PNL in interiorul Aliantei D.A. e sensibil apropiata si romanii se pronunta pentru o retragere rapida din Irak. Ca bonus, mai aflam din studiul cu pricina ca electoratul prefera un presedinte "echilibrat si conciliant", adica exact opusul felului in care este perceput Traian Basescu. Singura problema e ca BCS, care furnizeaza aceste rezultate convenabile, aflate din nefericire in contradictie cu ce spun alte institute mai credibile, este aceeasi societate de profil, condusa de Bruno Ste