În ultimul număr din Idei în dialog, Alexandru Baumgarten publică sub titlul De ce suntem marginali interesante consideraţii şi completări prilejuite de articolul meu Despre titlurile academice din România literară. Intervenţia domnului Baumgarten este binevenită şi necesară, deoarece modul în care se dobândesc titlurile academice, calitatea profesională şi morală a cadrelor universitare şi a cercetătorilor se repercutează direct asupra prestigiului ţării. Subiectul este prea serios, prea complex şi cu prea mari consecinţe din toate punctele de vedere pentru a putea fi rezolvat de o singură persoană într-unul sau două articole. O dezbatere la scară naţională se impune, dezbatere care în cel mai scurt timp să conducă la schimbarea în sens european a sistemului. Dar nu numai despre sistemul de acordare a titlurilor academice este vorba: ultimele evenimente, cumpărarea din piaţă a subiectelor pentru examenul de bacalaureat, au demonstrat peremptoriu cât de grav afectat este învăţământul românesc în tot ansamblul său. Până nu vom restabili spiritul care a guvernat educaţia naţională până la distrugerea produsă de stăpânirea bolşevică, nu vom reuşi să clădim o ţară europeană în adevăratul sens al cuvântului. în perioada comunistă Ministerul învăţământului era una din cele mai rigide instituţii unde ideologia şi vigilenţa de partid erau prevalente: dacă în alte ministere şi instituţii, de pildă Academia, se mai putea cu titlul de excepţie obţine vreo decizie raţională, în clădirea de pe strada Nuferilor, astăzi General Berthelot, domnea obtuzitatea absolută. Iar dacă au mai existat acte de normalitate în învăţământul acelei perioade, apoi ele s-au datorat unor cadre didactice formate înainte de căderea ţării sub talpa sovietică, a unor cadre care de multe ori şi-au asumat mari riscuri, pomenindu-le elevilor de Doina lui Eminescu sau de importanţa lui Maiorescu pentru dezvo