Cel mai dur razboi la granita de nord a izbucnit cand parea ca granita cu Libanul e rezolvata pana la ultimul centimetru, recunoscuta international si supravegheata de trupele ONU. Ai fi putut crede ca e un loc unde se poate muri numai de plictiseala. In fruntea guvernului israelian implicat in razboi se afla acum politicieni civili, fara experienta militara, lucru cu totul neobisnuit intr-o societate deprinsa sa aduca in fruntea ei fosti generali sau sefi de stat major. Mai mult, in actualul guvern predomina, spre deosebire de trecut, "pacifistii". Premierul Yehud Olmert si-a abandonat partidul sau de dreapta (Likud), pentru a se alatura lui Sharon, amandoi angajati intr-o spectaculoasa cotitura spre centru-stanga, decisi sa promoveze o politica de retragere masiva, chiar daca nu totala, din teritoriile palestiniene. Alaturi de Olmert se afla un ministru al Apararii novice, Amir Peretz, civil, pacifist de stanga, si un viceprim-ministru, veteranul Shimon Peres, vestit pentru neobositele lui initiative de rezolvare pasnica a conflictului arabo-israelian. Ei s-au pomenit acum in situatia de a conduce un razboi neprevazut, nedorit de nimeni, dar sustinut, ca niciodata, de marea majoritate, de la dreapta si stanga politica. Agresiunea Hezbollah e perceputa ca o imensa nedreptate, o violare scandaloasa a granitei, urmata de uciderea unor soldati, rapirea altora si lansarea a sute de rachete peste localitatile israeliene cu intentia de a lovi populatia civila. Hezbollah e un dusman extrem de puternic si netipic. E o armata foarte bine echipata si indelung antrenata, dar "specializata" in mijloace teroriste si razboi de gherila. Nu este armata unui stat, actioneaza de pe teritoriul unei tari pasnice, cu un guvern slab, e drept, dar care nu are cea mai mica intentie si nici motiv de a se angaja intr-un razboi autodistrugator. Inainte de a lua ca ostatici doi soldati israeli