Posibil semnal pentru o cursă a înarmărilor în Asia de Sud-Est la Delhi, prin care SUA urmează să furnizeze combustibil şi tehnologie nucleară Indiei, în schimbul accesului la reactoarele nucleare indiene în scopuri civile. Acordul trebuie să fie aprobat acum şi în Senat, unde probabil va trece fără mari probleme, după care semnătura preşedintelui îi va da putere de lege.

Este vorba de un pas important, care răstoarnă politica de până acum a Washingtonului, de limitare drastică a colaborării în domeniul nuclear cu India, ca urmare a refuzului acesteia de a semna tratatul de neproliferare, ca şi a celor două experienţe cu arme nucleare efectuate în 1974 şi 1998. Acordul este considerat ca o contrapondere la programul nuclear important al Pakistanului, care şi el a efectuat experienţe cu arma nucleară şi care, spre neplăcerea Washingtonului, întreţine relaţii prieteneşti cu China, văzută în perspectivă ca un rival serios al Americii. Cu alte cuvinte, asistăm în Asia de Sud-Est la un joc subtil de putere, care ar putea avea consecinţe imprevizibile. De pe acum, criticii acordului afirmă că acesta ar putea îngreuna şi mai mult eforturile de a controla armamentul nuclear. Există temerea că el ar putea contribui la întărirea arsenalului nuclear al Indiei (de altminteri, potrivit acordului, accesul americanilor e permis numai la instalaţiile nucleare civile, nu şi la cele militare) şi ar putea impulsiona o cursă a înarmărilor atomice în Asia de Sud-Est, mai ales că Pakistanul a dat de înţeles că nu va rămâne cu braţele încrucişate. În acelaşi timp, acordul trimite un mesaj pe care ţări ca Iranul sau Coreea de Nord, cunoscute pentru ambiţiile lor nucleare, net respinse de SUA, le-ar putea interpreta greşit ca un semnal că sunt cu atât mai îndreptăţite să-şi realizeze aceste ambiţii. Problema înarmării nucleare a Coreei de Nord (şi în subsidiar şi a Iranului) figurează,