Ştiţi cîţi oameni mor anual în întreaga lume? Între 50 şi 60 de milioane. În majoritatea lor covîrşitoare, decesele nu sînt provocate de războaie sau de cataclisme naturale, ci de un adversar mult mai banal: bolile. De pildă, în 2003 au murit 56 de milioane de oameni, dintre care 16 milioane au decedat din cauza bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic avînd întîietate), 7 milioane au murit de cancer, 3,5 milioane de boli cronice ale căilor respiratorii şi un milion de diabet. Urmează imediat bolile infecţioase şi bolile degenerative.

Am început cu acest pomelnic macabru al tributului pe care îl avem de plătit maladiilor nu cu gîndul de a-l înfricoşa pe cititor, ci de a-l face să înţeleagă un lucru pe care îl intuia cu siguranţă de mult: că oricît ar părea de mari şi de îngrijorătoare aceste date, ele se încadrează totuşi în limite normale, şi asta graţie unei singure ştiinţe: medicina. Fără ea, statisticile privind mortalitatea umană ar atinge cifrele unui veritabil progrom. Am dispărea căsăpiţi fără milă de nişte adversari cărora nu ne-am putea în nici un fel împotrivi: virusuri, bacterii, ciuperci, noxele din mediul înconjurător, alimentaţia aberantă sau mutaţiile genetice din propriul nostru organism. Aceşti duşmani cu care împărţim acelaşi areal de existenţă sînt mult mai distrugători decît orice ideologie sau război născocit de mintea umană. Şi asta pentru că sînt tăcuţi, consecvenţi şi lipsiţi în întregime de virtutea dialogului: te omoară fără discuţii şi fără negocieri preliminare.

Numai că mai avem un adversar redutabil şi distrugător, dar unul a cărui eficienţă e cu atît mai mare cu cît nu vrem să ştim de existenţa lui: ignoranţa noastră. În această privinţă, medicina are parte de paradoxul nefericit al ştiinţelor ezoterice: cu cît se încearcă mai mult popularizarea ei cu atît neînţelegerea oamenilor sporeşte mai drastic. Cauz