In primii ani ai epocii postdecembriste ziaristii puteau fi impartiti, nu doar dupa scopurile pe care le urmareau, ci si dupa gazetele in care scriau, in militanti ai democratiei si sustinatori ai noii ordini impuse de regimul Iliescu. Desi vremurile erau tulburi, in breasla lucrurile erau mult mai clare decit astazi, fiindca propagandstii FSN nu se camuflau printre adeptii societatii deschise.
Acum lucrurile sint mult mai confuze, iar cei care-i laudau in 1990 pe minerii veniti sa planteze flori in Piata Universitatii s-au convertit - din oportunism sau, cine stie, poate chiar din convingere - la ideile statului de drept si dau lectii de morala si civism; iar unii dintre cei cu experienta presei comuniste, care in prima parte a anilor 90 au fost adeptii schimbarii, s-au inregimentat
in mari trusturi de presa, patronate de personaje controversate si accepta sa faca jocurile, mai mult sau mai putin subtile ale celor care-i platesc, aruncind la gunoi principiile pe care le clamau altadata.
Jurnalismul militant al anilor 90 a disparut nu doar fiindca Romania a progresat, ci si pentru ca generatia ziaristilor intrati in presa in primii ani ai epocii postdecembriste s-a imprastiat. Unii nu au mai avut rabdare sa astepte normalizarea si au plecat in locuri mai civilizate, altii s-au indreptat spre sectoare mai profitabile, iar cei putini care au
ramas, fie au fost acaparati de trusturile mafiotizate, participind cu semnatura lor la credibilizarea acestora, fie se afla la periferia presei autohtone, in zone fara influenta si vizibilitate, de unde se incapatineaza sa sustina idei si principii, nu persoane si partide.
Marginalizarea lor a avut loc pe cai naturale, nu in urma unor
scenarii ascunse, fiindca sistemul a incercat sa-i recupereze
si sa le ofere pozitii bine platite in fruntea unor ziare sau
postur
