Poate părea straniu dar e adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la Bucureşti în fruntea unei delegaţii de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistenţe din elita de atunci, instituţionalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menţionând că nivelul, calitatea vieţii muzicale a unei colectivităţi, depinde în importantă măsură de numărul cvartetelor de coarde ce activează în spaţiul muzical artistic dat. Intuiam acest lucru.

în adevăr, şi astăzi ca şi ieri, în cele câteva mari orchestre ale lumii, la Viena, la Paris, la München, Londra sau la New York, activează zeci de formaţii musicale camerale, de cvartete de coarde, de formaţii de suflători, muzicieni a căror activitate înnobilează calitatea muncii marilor colective simfonice din care fac parte. Nu poţi să nu-ţi aminteşti faptul că la noi, în perioada interbelică, a fiinţat cvartetul condus de George Enescu, formaţie care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiţie care în ultimele decenii a fost preluată şi continuată de activitatea cu totul remarcabilă a cvartetelor de coarde "Muzica" şi "Voces". Este sufieient, este semnificativ? Din păcate nu.

Cu un an în urmă, la ultima ediţie a Concursului Internaţional "George Enescu" " nou înfiinţata secţie a competiţiei destinate cvartetelor de coarde a trebuit, în cele din urmă, să fie anulată. Participarea a fost cu totul modestă. Cei din străinătate nu au venit din prudenţă faţă de o situaţie necunoscută. Cei din ţară nu s-au înscris fiind în mod prioritar, în mod amăgitor veleitari, tributari unei înţelegeri înguste, unei atitudini - să o numim solistice limitative pe care, în final, o vor onora, însă, foarte puţini.

Să o recunoaştem, formaţii stabile, competitive, ale tinerilor muz