A starnit multe discutii, pana acum, campania Mari Romani si e de presupus ca ea va fi si in continuare un subiect de controversa. Ceausescu, foarte aproape sa intre in Top Ten, Becali, pe un loc atat de inalt: intr-adevar, se sparie gandul de rezultatele sondajului si de sondajul insusi, facut la noi pentru intaia oara.
Politicieni si artisti, sportivi si oameni de stiinta, figuri ale istoriei nationale se insira fara o alta logica a succesiunii decat aceea rezultata din numarul de voturi primite. Trec peste originalitatea unor votanti, carora li s-a parut firesc sa propuna numele unor prieteni apropiati, modele, asa-zicand, familiare, de pe scara blocului sau de la meciurile duminicale "cu baietii".
Daca asemenea optiuni sunt unele individuale si deci nu pot fi reprosate celor care au organizat campania, formatul acesteia are din start o hiba importanta, ce risca sa compromita intregul proces. E vorba despre amestecarea domeniilor si, implicit, a criteriilor aduse in joc. Unele domenii (sportul, politica, mass-media) au un impact social mult mai mare decat altele (stiintele, artele), pe cand acestea din urma lasa "dare" mai adanci, pe termen lung. Dincolo insa de aceste diferente, e in sine o ciudatenie sa faci ierarhii transdomeniale, comparand mere cu pere si votandu-le pe unele in dauna celorlalte.
O clasificare corecta se poate face pe baza unui sistem de referinta fix, in interiorul unui domeniu, al unei activitati profesionale oarecare. Nu clasament, ci clasamente. Nu-l compari pe Coanda cu Eminescu sau pe Hagi cu Patzaichin. Eminescu poate fi comparat cu Arghezi, cu Blaga, cu Nichita Stanescu, iar Hagi - cu Dobrin si cu Balaci.
Cu acest amendament, eu cred ca intreaga campanie, precum si altele similare, dar la scara mai mica, initiate in ultima vreme, reprezinta un semn bun pentru "Tranzitia" autohtona. Semnul incheierii ei. A face i
