Se poate vorbi, fara a exagera circumstantial, de un moment Eliade in spatiul autohton: de la traducerea monumentalei biografii semnate de Florin Turcanu pana la editarea scrierilor portugheze, trecerea de la o cultura a lecturii idolatre la exegeza intemeiata pe nuante si scrupul intelectual este evidenta. In aceasta serie de contributii, volumul lui Sorin Alexandrescu Mircea Eliade dinspre Portugalia detine o pozitie privilegiata. Anatomia intervalului portughez devine ocazia de a descifra sensul unei schimbari la fata, umane si ideologice, a lui Eliade insusi. Convertirea freneticului gazetar si a vedetei literare autohtone in savant american este pregatita de purgatoriul lusitan. Este ca si cum noua viata occidentala ar fi anticipata de epoca unei succesive abandonari a identitatii anterioare. Dialogul pasionat cu Romania lasa, gradual, locul unei aplecari asupra propriei vocatii intelectuale. Fascinatia romanitatii se va metamorfoza in materia ce alimenteaza fictiunile exilului*. Propaganda nationala si utopia salazarista Cartea lui Sorin Alexandrescu continua, pe un alt palier, efortul hermeneutic ce debuta odata cu Paradoxul roman: in centru se afla incercarea de a reciti un intreg corp de scrieri si atitudini interbelice. Definirea modernitatii, intelegerea politicului, construirea identitatii subiectului intelectual sunt tinte pe care autorul le urmareste si in cartea de fata. Pentru a utiliza propria sa viziune, intervalul portughez ofera ocazia de a extinde radial investigatia: viitorul, ca si trecutul, se desfac din acest punct de observatie pe care il reprezinta anii de diplomatie culturala. In acest mod, ceea ce ar fi putut fi doar o prefata extinsa se transforma in biografia unui Eliade suspendat intre doua lumi: o Romanie catre care revenirea este imposibila si un Occident in a carui margine se afla, gratie posturii sale oficiale. Portugalia este "pun