Irina Nechit (născută la 1 ianuarie 1962 în satul Antoneşti, comuna Cantemir, judeţul Cahul din Republica Moldova, absolventă a Facultăţii de Jurnalism - Universitatea de Stat din Chişinău) s-a făcut remarcată ca poetă încă de la prima ei carte: Şarpele mă recunoaşte, Chişinău, Ed. Hyperion, 1992. Atrăgea atenţia inventivitatea jucăuşă a gândirii poetice, capabile să dezvăluie infernul sau splendoarea unor situaţii banale:
"Două ceşti aburesc pe pervaz/ dincolo, în raza vechiului cimitir/ se sapă fundamentul/ unui nou bloc de locuit.ş...ţ Oare cei culeşi/ în căuşul excavatorului/ au stat şi ei sub candelabre/ au spus şi ei poveşti/ cu triste case populate de stafii/ au aruncat priviri molatice prin geam/ tot amintindu-şi ora de iubire?" (Ora de iubire);
"Pisică neagră ce eşti!/ În tine picoteşte noaptea/ ghearele moţăie/ în pernuţele labelor de velur/ mergi încordată/ de parcă duci stele sub blană şi/ mărgele de argint viu/ pe şira spinării/.../ îmi treci noaptea privindu-mă/ ca un vis repetat/ ce eşti." (Argint viu pe şira spinării).
Următoarele volume de versuri - Cartea rece, Chişinău, Ed. Cartier, 1996, Un viitor obosit, Timişoara, Ed. Augusta, 1999, Gheara, Bucureşti, Ed. Vinea, 2003, Un fel de linişte, Bucureşti, Ed. Vinea, 2006 - continuă această direcţie: reinterpretarea ingenioasă a unor momente din viaţa de fiecare zi. Poemele talentatei poete din Basarabia oferă mereu mici, dar încântătoare surprize lirice, ca scânteile înstelate aruncate în jur de artificiile din pomul de iarnă.
Irina Nechit este şi autoarea unei cărţi de critică de teatru (Godot eliberatorul, Chişinău, Ed. Cartier, 1999), ca şi a unor volume de teatru propriu-zis: Proiectul unei tragedii, Chişinău, Ed. Arc, 2001, Maimuţa în baie, Chişinău, Ed. Arc, 2006. Cu toată această multilateralitate, ea nu s-a transformat într-o snoabă şi plictico
