Cu putine zile in urma, Cristian Diaconescu anunta ca PSD exclude, de-acum, ideea coalizarii cu vreuna dintre cele doua mari formatiuni aflate la guvernare, urmand ca orice viitor partener guvernamental sa fie cooptat in urma unei selectii foarte atente.
Precizarile au survenit dupa speculatii intense ale mass-media legate de o serie de persoane atat din PNL, cat si din PD, interesate in a intinde o mana concilianta PSD - pe de o parte, pentru a ingropa definitiv Alianta muribunda si, pe de alta, pentru a forma o administratie preelectorala capabila sa guverneze pana in 2007.
Relatiile cordiale (bazate pe asocieri anterioare) existente, bunaoara, intre Vasile Blaga si grupul de la Cluj al lui Ioan Rus sunt bine cunoscute. Intr-o luare de pozitie similara, mentorul lui Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patriciu, preciza inca pe vremea campaniei electorale din 2004 ca PNL nu exclude posibilitatea colaborarii cu PSD.
Gradul de ostilitate existent intre cele doua tabere cvasialiate a condus, inevitabil, la revizuirea punctului de vedere adoptat in legatura cu PSD, privit, mai nou, intr-o lumina infinit mai blanda - uitate sunt, de-acum, toate planurile pesediste consemnate in celebrele stenograme din 2003-2004 si dedicate neutralizarii fostei opozitii prin intermediul unor acuze de coruptie aduse liderilor
acesteia. Gradul redus de popularitate al PSD, relevat de multitudinea sondajelor de opinie efectuate in ultimul timp, argumenteaza in mod arhisuficient concluzia ca, cel putin deocamdata, social-democratii nu reprezinta nici un fel de amenintare.
In consecinta, formatiunea poate fi reprimita "la caldurica" cu suficienta ingaduinta - cam in stilul adoptat de Ion Iliescu in 1992 fata de CDR, cand un FSN profund divizat nu-i mai putea asigura nici voturile necesare si nici personalul adecvat pentru o guvernare eficienta.
