O ştire, întârziată cu vreo două săptămâni, aduce la cunoştinţa publicului decizia luată de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în legătură cu contestaţia făcută de doamna Florica Bejinariu, judecător la Curtea Supremă şi membru al CSM. Ştirea este că membrii Colegiului au admis contestaţia dnei Bejinariu făcută faţă de decizia luată în 18 mai, potrivit căreia domnia sa ar fi făcut poliţie politică.
Cazul dnei judecător este mai vechi şi extrem de întortocheat. Dosarul său a apărut încă din urmă cu un an când, la o primă analiză, vechiul Colegiu n-a considerat că ceea ce era în el ar fi putut să intre în categoria definită ca „poliţie politică”’. Apoi, anul acesta, când s-au uitat mai bine, „colegilor” li s-a părut taman pe dos - mai ales că între timp doamna Monica Macovei, colega de CSM a doamnei Bejinariu, făcuse ceva gălăgie pe această temă făcută publică cu întârziere.
Ce să însemne această ultimă decizie - făcută publică cum spuneam, cu o întârziere de vreo două săptămâni? O anumită circumspecţie sau vreo jenă? Regulamentele CNSAS nu prevăd termene de 30 de zile până la comunicare, ca în cazul deciziilor, pentru contestaţii. În mod normal, secretarul sau purtătorul de cuvânt al Colegiului ar fi trebuit să iasă chiar în ziua respectivă şi să spună: contestaţia a fost admisă! Doamna Bejinariu n-a făcut poliţie politică! Ne-am înşelat când am decis că a făcut! Rezultatul strâns al votului (4 - pentru, 2 - abţineri şi 2 - contra) ne dă un indiciu asupra motivelor întârzierii. După cum ne dă şi conţinutul dosarului analizat, în care figurează, la loc de cinste, angajamentul semnat de dna judecător, de a deveni informator, precum şi trei chitanţe prin care dânsa atesta că a primit bani în schimbul informaţiilor furnizate. Cu toată această „armătură”, dl Dinescu şi trei din colegii săi „contras” admit acum că nu ne aflăm în faţa unui c
