Organizatiile Hezbollah din Liban si Hamas din Fasia Gaza au mai atacat Israelul si inainte, dar rachetele lor au dobandit o raza din ce in ce mai extinsa de actiune pe teritoriul statului israelian. Orice stat are rolul primordial de a-si apara propriii cetateni in fata unor atacuri. Putini disputa acest drept natural de autoaparare. Perceptia in lumea araba si in alte parti este insa ca puterea dominanta in zona a Israelului nu este folosita neabuziv, just si proportional, avand in minte scopul final si pacea viitoare. Epicentrul problemei il constituie cum va fi schimbata situatia de operatiunile militare israeliene din sudul Libanului si daca se va ajunge la circumstante sperate a fi mai bune decat cele oferite de status quo ante. Solutiile pe termen lung trebuie sa ia loc carpelilor care fac sa irupa periodic lava nestinsa a vulcanului problemelor din Orientul Mijlociu, niciodata ignorate, dar tot niciodata rezolvate satisfacator. ONU, marile puteri si cele din regiune converg in acest sens. Va exista insa de aceasta data mai multa vointa politica si intelepciune sau acesta nu reprezinta decat un episod din atatea altele, care mai adauga o bucla spiralei de vortex a nebuloasei Orientului Apropiat in care au fost aspirate ca intr-o gaura neagra ani de eforturi diplomatice, precum si resurse financiare si umane considerabile? Recenta escaladare a situatiei din Orientul Mijlociu este doar un nou foc in atmosfera incendiara a zonei din ultimii aproape 60 de ani. Armata israeliana a raspuns cu bombardamente Libanului si Fasiei Gaza si operatiuni militare tintite in sudul Libanului, ca reactie fata de atacurile Hezbollah si Hamas asupra Israelului. Operatiunile militare israeliene din 1993 si 1996 au avut loc dupa un scenariu similar atacurilor de acum. Hezbollahul ataca cu rachete localitati din nordul Israelului, iar armata israeliana bombarda infrastructura si refu