Membrii Academiei Romane au dezbatut, in sedinta din 24 mai 1911, posibilitatea ca arhitectul L. Mac Lean sa realizeze noul local al Bibliotecii inaltului for.

Decizia avea la baza un memoriu al lui Ioan Bianu

(1856-1935), din 18 februarie 1911, care preciza ca spatiul Bibliotecii era "neindestulator, nepotrivit si nesigur".

Generalul Grigore Crainiceanu (1852-1935) si-a exprimat nedumerirea ca un strain trebuia sa intocmeasca planurile si devizele, desi in conditii similare se organiza un concurs intre arhitectii romani care "constituie astazi un corp priceput si destoinic". I. Bianu si-a motivat optiunea prin faptul ca arhitectul L. Mac Lean lucrase la Biblioteca Regala din Berlin, iar Biblioteca Academiei trebuia sa fie executata "in conditii de cea mai deplina siguranta". Proiectul a trecut la vot cu 17 voturi pentru, 6 contra si o abtinere a lui Ioan Kalinderu (1840-1913). A. Saligny (1854-1925), nemultumit de rezultatul votului, si-a prezentat demisia din comisia pentru localul Bibliotecii, la 26 mai 1911. Demisia i-a fost respinsa in aceeasi sedinta. A. Saligny a apelat la generalul Crainiceanu, expediindu-i acestuia, la 1 iunie 1912, o scrisoare prin care preciza "ca nu va mai veni la Academie" din cauza ca presedintele inaltului for, Iacob C. Negruzzi (1842-1932), nu i-a citit integral demisia, in sedinta din 26 mai 1912. Epistola a fost prezentata de generalul Crainiceanu biroului Academiei abia in sedinta din 5 octombrie 1912, rugandu-si colegii sa gaseasca "mijloacele cele mai potrivite" pentru a-l convinge pe A. Saligny sa-si reia locul la sedinte.

I. C. Negruzzi, regretand incidentul, a precizat ca A. Saligny nu avea de ce sa se simta jignit. Arhitectul L. Mac Lean primise voturile majoritatii academicienilor. I. C. Negruzzi si-a manifestat speranta, in finalul discursului sau, ca A. Saligny va reveni la sedintele Academiei "pent