"La Metoc": intersectia Popa Rusu cu BocsaFoto: HotNews.ro

Ti-ai dorit vreodata sa intri in curte La tiganci? Nu departe de atmosfera Bucurestiului descris de Eliade este Ceainaria “La Metoc”. Si aici ai sentimentul ca timpul s-a oprit. Orele trec, conversatia curge.

La o aruncatura de bat de Armeneasca, pe strada Popa Rusu colt cu Bocsa, se afla o curte aglomerata de verdeata. Cu greu poti zari prin frunzis peretii unei case. La intrare, pe o tablita de fier, plina de rugina, sta scris “Ceai, Dulceata” si “Serbet, Verdeata”.

Tentant pentru orice boem, pentru orice romantic, pentru orice bucurestean satul de aglomeratie, zgomot, agitatie.

Dincolo de poarta din plasa de sarma, se deschid alei inguste ce duc, printre tufe de statura unui om, spre mici separeuri verzi. De-alegi stanga sau dreapta, mai la strada sau mai in fundul curtii, trebuie sa duci o mica batalie cu crengile aplecate peste carari. Mesele sunt de rachita impletita, iar bancutele de lemn seamana cu cele pe care le vezi in casele taranesti de la Muzeul Satului.

Ai putea alege sa stai si in casa, unde miroase a ceaiuri aromate si dulci, dar e pacat sa pierzi senzatia reintoarcerii in curtea bunicii pret de o conversatie la o bautura cu pai.

Chelnerul are aspectul oricarui alt client. Poate cea mai importanta calitate a sa este discretia. Nu te bombardeaza cu intrebari, nu te preseaza, iti da sfaturi doar la cerere si apoi, la intrebari de tipul “Tigari tineti?”, raspunsul sau este: “Nu, nu incurajam”.

Ceaiul bun merge cu o conversatie placuta. In spatele tufelor, simti libertatea de a aborda orice subiect, fara teama ca cineva se uita peste umarul tau sau trage cu urechea.

Zgomotele obisnuite ale orasului lipsesc, “La Metoc” asculti, ca la tara, caini latrand, copii jucandu-se pe strada si agitatia pasarilor. Numai tantari