Petru Marie, administratorul centrului de la Galda de Jos, discutand cu reporterul EVZ, care s-a dat drept proprietar de pamant in cautare de mana de lucru
Undeva in judetul Alba, localnicii au inventat micul trafic cu bolnavi psihic. La Galda de Jos, in judetul Alba, specia romanului descurcaret este in plina afirmare. Angajatii unui spital populat de pacienti cu boli mintale se numara printre campioni.
Pentru ca nu lucreaza in uzina, la macelarie, brutarie sau placintarie, infirmierii isi rotunjesc veniturile cu ce au la indemana. In cazul lor, bolnavii - oligofreni, paranoici sau schizofreni. Uneori ii "inchiriaza" in sat, pe cateva zeci de mii de lei, alteori ii "imprumuta" acasa.
De fiecare data, pentru acelasi lucru: o sapa, o coasa, un curatat prin curte. Povestea dureaza de ani intregi. Mai nou insa, traditia e amenintata de o ancheta solicitata de un consilier de la judet. In asteptarea rezultatelor, prestatia bolnavilor a fost temporar si discret "suspendata". Pe moment, ciubucul este amintire.
Daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit...
Dosarul "Galda de Jos" e rodul unor imprejurari ce traverseaza secole. Se amesteca epoci, personaje, ctitorii. La inceput a fost un baron maghiar, Kemeny. Apoi, conacul-palat ridicat de acesta intr-un varf de deal, un soi de belvedere a comunei. Mai tarziu, comunistii confisca cladirea si o folosesc dupa nevoi.
Si mai aproape de zilele noastre, la mijlocul anilor ‘80, monumentul este deturnat inca odata. Imbogatit cu o anexa ridicata in stilul esteticii socialiste, asezamantul devine spital pentru bolnavi neuropsihici. Pacientii cazati in interior numara aproape patru sute si provin din toata tara.
Micile lor povesti se pierd intr-o istorie mare, dar supravietuiesc prezentului. Sa recapitulam: ciubucul castigat de pe nebunii de la Galda nu ar fi existat vr
