Faptul ca artistii romani circula prin lume - fie invitati de proprietarii unor galerii de arta sau de Institutele culturale romanesti din strainatate pentru a-si expune lucrarile - nu este o noutate pentru nimeni. In toate timpurile, bunurile artistice au trecut granitele, tocmai pentru a fi cunoscute, cumparate, cotate, asa cum in toate timpurile au existat colectionari de arta. La prima vedere, lucrurile par simple. Important este insa cum, in ce conditii si cu ce sacrificii financiare mai reusesc plasticienii nostri sa-si prezinte astazi opera publicului din alte tari. Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia a gazduit, intre 24 mai si 12 iunie, o dubla personala: expozitia "Archi, volute ed... ogive" a pictorului George Paul Mihail si cea intitulata "La rappresentazione della parola", semnata de fiul sau, pictorul Filip Anton Mihail. George Mihail, aflat la a V-a personala in Italia, continua, in "Arce, volute si ogive" tema expozitiei din 1999, "Micul Paris", reluand motivul arcelor si volutelor, ca elemente arhitecturale propriu-zise, cu accent pe aspectul cromatic. Culoarea este cea care creeaza armonia tabloului prin ritmul arhitectural si extensia motivului. "Structurile pierd atmosfera, contextul propriu de existenta, devin niste obiecte fara fond, substrase spatiului real fizic", comenteaza, in textul prezentarii expozitiei, criticul Mariana Burnel.
Monumentele - cladiri de patrimoniu din arhitectura civila si de cult din spatiul romanesc, in principal din Bucuresti, si cele din Venetia, raman intiparite pe retina tocmai prin forta misterioasa care uneste sufletul monumentului - aura lui spiritual-istorica - si jocul volumelor redate cu indiscutabila maiestrie de George Mihail.
Filip Mihail, care a lucrat pentru o buna perioada in Statele Unite si despre care am mai scris in paginile cotidianului nostru - talentul sau
