Toata viata a fost hot. Gainar, mai bine zis, pentru ca a bagat mâna numai dupa nimicuri. De bine, de rau, s-a descurcat totusi. Astazi insa Cartofu' nu mai poate. Nu ca si-ar fi pierdut cumva indemânarea, asta stie el bine ca n-o sa-l paraseasca niciodata. Dar hotul s-a imbolnavit. Atât de rau, ca e pe moarte. Iar spaima cea mare este ca nu are cui lasa frumusete de maiestrie! A inceput de mic. „Cu oua“, povesteste rar si bolnav Cartofu', pe numele adevarat Dumitru Caramalau, abia tinându-se pe picioarele slabite. Dupa socotelile lui, din cei 55 de ani de viata, vreo 50 au fost de hotie. In ciuda vremii care a trecut peste el si a subrezeniei fizice, memoria i-a ramas intacta. „Intâi luam de acasa si vindeam in sat. Dup-aia am inceput sa ma furisez la oameni in curti. Dibuiam cuibarele, furam toate ouale pe care le gaseam si plecam cu ele in satele vecine. Faceam si eu un ban sa-mi iau acadele si tigari...“. Parintii, oameni gospodari si cu frica lui Dumnezeu, n-au gândit defel ca singurul lor fecior ii facea de rusinea lumii. L-au lasat deci in plata Domnului, sa-si vada de copilarie ca oricare alt copil, credeau ei. Când s-au dumirit ei cam ce viata urma sa aiba baiatul, era prea târziu. Sapte ani de condamnari Urmându-si „chemarea“, Dumitru a continuat cu gainariile, devenite din zi in zi tot mai substantiale. „Am trecut la gaini si alte pasari“, isi puncteaza el evolutia. „Apoi, in functie de necesitati, la alte lucruri folositoare de pe lânga casa... si masina omului. Grâu, porumb, câte o unealta sau piesa... Le luam asa, mai mult cu imprumut, de la oamenii pe care ii ajutam si nu-i gaseam acasa“, a incercat Cartofu' o justificare a faptelor sale. De la vecini, de la neamuri, de la prieteni - oriunde se ducea nu pleca niciodata cu mâna goala. Din flacau ajunsese barbat in toata legea. La fel si furtisagurile, care au inceput sa aiba curând si urmari: condamnari