Sint mai putin interesat de marimea si de circumvolutiunile creierului lui Einstein si mai mult de faptul aproape sigur ca oameni de egal talent au trait si au murit pe plantatii de bumbac sau in fabrici.
Am dat peste acest citat, atribuit lui Stephen Jay Gould, un biolog evolutionist american, pe cind cautam ceva pe Internet. M-a surprins pentru ca si eu gindesc adeseori acelasi lucru. Sint mai mult decit convinsa ca inteligenta, creativitatea si talentul sint distribuite in mod egal tuturor oamenilor. Nu insa si sansa. Si tocmai din aceasta cauza e foarte greu sa respingi opiniile unuia sau altuia numai pe motiv ca provine dintr-un anumit mediu socio-economic, cultural sau etnic asociat cu ideea de "ignoranta", "inapoiere", "lipsa de informare" sau cine stie ce alt stereotip la moda. De asemenea, acelasi motiv ma face, pe mine una, sa cred ca orice e spus cu convingere de cineva trebuie sa fie adevarat.
Dar asta e poate numai naivitatea mea. Am invatat, ca doctorand in stiinte sociale, ca exista pe lume cu mult mai multa cunoastere, ideologie si istorie decit am sa am vreodata privilegiul sa invat. Un lucru absolut remarcabil ar fi sa reusesc sa invat totul in propriul meu domeniu de cunoastere. Obtinerea doctoratului va demonstra ca am reusit sa am o cantitate adecvata de cunostinte, desi personal ma voi simti mult prea ignoranta pentru a ma numi expert. Cineva a spus ca "cu cit stii mai mult, cu atit realizezi cit de putin stii". Se pare ca a avut mare dreptate.
Si totusi, cei care se arata cei mai convinsi de argumentele lor sint adeseori si cei care au darul de a ma convinge de ceea ce spun, chiar si cind sint constienta ca nu au dreptate. Auzindu-i, incep sa ma intreb daca n-o fi ceva ce eu nu stiu, si daca nu cumva ei se refera la vreun detaliu pe care eu l-am scapat din vedere. Cind m-am aratat nelamurita de acest
