Motto: "Mama, mie imi place mai mult scaderea!"
(din spotul TV cu fetita, mamica si biscuitii cu crema)
Intr-un oarecare numar de zile, nu prea mare, spre binele societatii romanesti si spre mandria sistemului national de sanatate publica, reforma va mai face un pas decisiv. 16 spitale - mai mult de pe coclauri nestiute decat din capitala, e drept - vor fi desfiintate. Adica, ca si cum n-ar fi fost niciodata.
Marturisesc neabatut ca frazele lungi si incalcite despre binele societatii ma cam iau cu racori. Tin minte si acum afisele - tot dinspre partea sanatatii nationale - care decorau afisierele de acum 20 de ani, in fata Policlinicii Mari. "Nici o masa fara peste!". N-are nici o legatura, sau poate are, dar tot cu fiori reci ma lua cand ma gandeam ca "nici o masa fara peste". Acum, nici un spital fara reduceri de paturi. Nu tine de foame, tine de creier.
Spre binele societatii s-a bagat si taxa pe viciu. Asta o mai intelegem. Nu ne lasa stapanirea sa ne facem rau cu mana noastra. Adica ne lasa, dar contra cost. Ne baga mana in buzunar, dar banii ii da la sanatate. Problema este insa ca, dupa unii autori, chiar si faptul de a fi bolnav este un viciu. Jonathan Swift face undeva o superba descriere a unei societati utopice unde boala individului este o crima sau macar un delict. Se pare ca tocmai am ajuns si noi intr-o astfel de societate. Hotii, teroristii, infractorii in general, fuga la spital! La tratament! Daca insa esti un simplu bolnav, n-ai decat sa fii. Esti demn de tot dispretul. Doar ca, intr-o izbucnire de intelegere miloasa, ti se desfiinteaza spitalele. Ori esti sanatos, ori crapi dracului.
Parasindu-l pe Jonathan Swift cu tot cu societatea sa utopica, gandita acum mai bine de trei secole, as propune sa ne reamintim ca speranta de viata in Romania este cea mai mica din Europa. Asta sustin niste statistici pe
