Trupurile neinsufletite ale lt.-col. Stefan Balan, comandantul misiunii din Irak, si al sotiei sale, Maricica, au fost aduse ieri acasa, la Focsani, de la Morga spitalului din Ramnicu Sarat.
Exact cei 35 de kilometri pe care nu i-au mai parcurs niciodata.
Vestea sfarsitului tragic al comandantului Batalionului 280 Infanterie din cadrul Brigazii 282 Infanterie Mecanizata "Unirea Principatelor" din Focsani i-a adunat inca de dimineata in fata blocului nr. 14, din str. cpt. Florin Cretu, din Focsani, pe prietenii si pe rudele sale, dar si pe vecini.
Parintii comandantului misiunii din Irak au venit cu cateva ore inainte de aducerea sicrielor si abia se puteau tine pe picioare cand au coborat din masina. Tatal lt.-col. Stefan Balan, Dumitru Balan, la randul sau fost militar de profesie, a avut de indurat si povara suferintei unei operatii la inima. "Unde este copilul meu? Mai bine muream eu", abia mai avea putere sa strige Mariuta Balan, mama comandantului Batalionului 280 Infanterie.
"Nu i-a fost dat sa moara in Irak, ci aici"
Trupurile sotilor Balan au fost aduse cu un camion militar si au fost puse in sicrie inchise. In momentul in care militarii le-au coborat, aproape toti cei aflati la fata locului au izbucnit in plans, chiar si cei care il cunosteau numai din vedere. "Imi era nepot, venea tot timpul pe la noi la Moinesti, in Bacau. Era un om deosebit, e mare pacat ca a murit. Poate ca asta i-a fost soarta, nu i-a fost dat sa moara in Irak, ci sa sfarseasca aici", ne-a spus Victor Balan, unchiul lui Stefan Balan.
O parte dintre militarii romani reintorsi zilele trecute din Irak au fost prezenti si la aducerea trupului neinsufletit al celui care i-a comandat timp de sase luni in cea mai grea misiune. "A fost un comandant foarte bun, a stiut sa-si faca intotdeauna meseria. Am lucrat din 1997 cu el si pot spune ca in permanenta era preocu
