In multe carti ale mele am facut apologia verii, a cerurilor albite de seceta, a pietrelor fierbinti si a ierburilor cu mirosuri tari, a zilelor toride in care câinii cauta cu limba scoasa un petic de umbra. Nu pot fi banuit, prin urmare, de vreo prejudecata legata de anotimpul in care ne aflam. Cel mult, mi se poate spune ca la batrânete suportam mai greu excesele climatice si ca, fiind cardiac, judec acum medical, nu afectiv. Dar, recunosc, vara pe care o parcurgem mi se pare si exasperanta si neobisnuita. Nu cred in prostii de genul teoriei cu „bombe meteorologice“, luata in serios, se pare, de o comisie din parlament cu câteva saptamâni in urma. Ma tem doar ca avertismentele oamenilor de stiinta, referitoare la inconstiente care pot duce la dezechilibre climatice, incep sa se confirme. In orice caz, vara din 2006 e una cum n-am mai vazut. „Capricioasa“ e un termen blând. E o vara a extremelor. „Isterica“, imi vine sa spun. In unele orase, lesina oameni pe strada din pricina caniculei, in altele, cum vad la televizor, se prabusesc peste strazi si peste arbori ploi violente. In politica, situatia nu e mult diferita in aceasta vara, care a stricat, se pare, vacantele politicienilor. Altadata, odata cu caldura, venea si plictiseala. Lipsa de evenimente ajungea sa fie cronica, iar televiziunile se chinuiau, cum puteau, sa stoarca „rating“. Acum, de câteva saptamâni, mai exact de când a disparut Omar Hayssam, viata politica a luat foc. Si iata-ne, la sfârsitul lui iulie intr-o criza fara precedent. Ani in sir, dupa ‘89, lupta s-a dus intre Putere si Opozitie, in formele speciale pe care le-a impus situatia din România. „Stânga“ banuita mereu ca ar fi, prin persoane si prin sechele, mostenitoarea partidului comunist, s-a confruntat cu „dreapta“, care a clamat „schimbarea“, chiar când singura schimbare era, in realitate, doar a mâinii cu care se „privatiza“ comunismul. A