Putini sunt cei care au auzit de soseaua transalpina Sibiu-Novaci, care face legatura intre Transilvania si Oltenia, dar si mai putini stiu ca acesteia i se mai spune si Drumul Regelui. Ca o ironie, cu toate ca niciodata nu a fost tratat ca atare, el este considerat drum national, sub titulatura de DN 67C. Astazi, cu toate ca este anuntat ca inchis circulatiei publice, tot mai multi turisti se incumeta sa-l parcurga. La initiativa regizorului Dumitru Budrala, un impatimit al muntelui, am pornit cu un autoturism de teren sa "cucerim" inaltimile si sa parcurgem si noi traseul strabatut cu zeci de ani in urma de Regele Carol al II-lea. "Poteca Dracului", dintre Transilvania si Oltenia Intr-o atmosfera de poveste, cu oameni blajini si munti semeti, nu departe de valea Sebesului, se afla un drum pe care doar cei initiati il cunosc si il pretuiesc: Drumul Regelui. Traseul era folosit din timpuri imemoriale de catre pastorii din Marginimea Sibiului care isi treceau turmele in Oltenia, fiind nu mai mult decat o cararuie prapastioasa pentru cai, numita sugestiv "Poteca Dracului". Si astazi oamenii locului vorbesc cu respect de acest traseu, poate si pentru ca fiecare gospodar ce mai vietuieste aici a avut un bunic sau un strabunic al carui trecut este legat de soseaua transalpina, legenda spunand ca la sfarsitul secolului XVIII-inceputul secolului XIX fiecare familie a participat la constructia unei portiuni de drum, in functie de posibilitatile fizice si financiare. Inaugurarea s-a facut in primele zile ale anului 1935 la Poiana Sibiului, cronicarii consemnand atasamentul oamenilor fata de Rege: "Localnicii, in semn de pretuire, au asternut in calea Majestatii Sale un covor de otava, iar o frumoasa fata i-a oferit un costum national". La acea vreme, drumul era considerat o mare realizare tehnica, cu rol economic, strategic si militar. Cu atat mai mult cu cat oamenilor le