In urma cu zece luni, dintre noi disparea regretata artista Emilia Dumitrescu. Pe 31 iulie ar fi implinit 85 de ani. Se spune mereu ca un om nu moare cu adevarat decit atunci cind cei ramasi in viata inceteaza sa se mai gindeasca la el sau sa vorbeasca despre el. Artista Emilia Dumitrescu nu mai este fizic printre noi, dar cei care au cunoscut-o si au iubit-o, pe ea si lumea mirifica a Baltilor Brailei pe care a transpus-o pe pinza, isi amitesc, inca, de Emilia Dumitrescu. Intre artistii braileni care au facut acest exercitiu de memorie se numara si profesoara Marilena Ioanid, artist plastic, membru al Uniunii Artistilor Plastici, filiala Braila. "Putini dintre cei tineri cunosc ce se ascunde in spatele acestui nume, dar au vazut o salcie singuratica, o padure de salcii si multimea luxurianta a vegetatiei tarimurilor de dincolo de Dunare. Acestea au fost temele preferate, chiar iubite de Emilia Dumitrescu. Aceasta le-a desenat sau pictat “portretul”, acestea au fost cele mai importante imagini pe care le-a studiat si le-a interpretat cu fervoare. Lor le-a dedicat si harul sau de om al literelor, povestind intimplari legate de aceste locuri, interpretindu-le deopotriva prin culoare, linie, umbra si lumina, personificindu-le si fixindu-le in spatiul marginit al pinzelor sau al hirtiilor de gravura. Cei ce nu cunosteau Braila si intrau intr-o expozitie semnata de Emilia Dumitrescu erau surprinsi de forta acelor pinze, de ineditul, de unicitatea si modernitatea lor. Ea, Emilia Dumitrescu, esenta tare in recipient mic, detinea toate aceste “puteri”. Imaginile colorate ramase de la Emilia Dumitrescu fac parte dintr-un film de actiune in care copacul, salcia, creanga, aripa de pasare tocmai tisnind din hatisul frunzelor, tarmul, barca, stuful, sint eroi dinamici, plini de personalitate ce-si marcheaza existenta estetica prin limbajul tuselor, al formelor sau al directiilor