1966 a fost un an al intaririi sentimentului de libertate pentru creatorii de arta, deci si pentru muzicieni - atit cit era posibil in zona geo-politica in care se afla Romania. Trecuse vremea afirmatiilor de tipul "nu iubim muzica cerebrala", vremea excluderilor din Conservator (Richard Oschanitzky, Eugen Ciceu), din Uniunea Compozitorilor (Mihail Andricu, Mansi Barberis) pe criterii politice. Incepuse, de citiva ani, inca o perioada de liberalizare - cea mai interesanta, mai bogata in efecte benefice din 1944 pina in 1989. Trebuie sa luam neaparat in discutie, in contextul momentului discutat aici, anul anterior, cind a aparut numarul 3 al revistei "Secolul XX". Presiunea ideologica a fost stopata atunci in mod miraculos si irepetabil: tocmai murise conducatorul Partidului Muncitoresc Roman, Gheorghe Georghiu-Dej si, dupa necrologul Comitetului Central al PMR, redactia si-a vazut netulburata de treburile ei - numarul respectiv a fost dedicat integral muzicii. Mai interesant, mai cuprinzator din punctul de vedere al reflectarii aproape totale a fenomenului muzical, cu deosebire a acelui contemporan, numarul din martie 1966 al "Secolului XX" a reunit texte semnate de George Calinescu, Antoine Golea, Anatol Vieru, Luigi Nono etc. S-au publicat atunci eseuri despre opera lui Alban Berg "Vozzeck", scrise de Georg Buchner, Arnold Schonberg, Igor Stravinski, Costin Miereanu, libretul operei in viziunea lui Berg insusi, George Balan a prezentat "Fenomenul muzicii concrete si electronice", Mihail Andricu ("recuperat" intii de toate chiar de reprezentantii oficialitatilor din marasmul profesional si material in care il aruncasera cu citiva ani inainte!) a putut scrie, in sfirsit, in Romania "Citeva cuvinte despre jazz" (dupa ce articolele sale pe aceasta tema fusesera tiparite inca din anii 40 in prestigioasa revista franceza "Jazz Hot"), iar foarte tinarul Cornel Chiriac pr