● O dădacă plină de surprize / Keeping Mum (Marea Britanie, 2005), de Niall Johnson.
O dădacă plină de surprize e genul acela de comedioară englezească tradiţionalistă, provincială, ospitalieră şi complezentă care, dacă ar putea, ţi-ar da şi ceai. E atît de englezească încît numai un american mai poate salva cîte ceva din ea. Americanul e Patrick Swayze, care joacă rolul antrenorului de golf al soţiei vicarului din Little Wallop. (Da, Little Wallop. Aşa se numeşte satul. Iar vicarul se numeşte Goodfellow. V-am spus, e genul ăla de film.) La vremea lui, Swayze a fost un mare sex-simbol în sensul cel mai curat - sau mai murdar, dacă preferaţi (şi în domeniul ăsta e de preferat) - al cuvîntului: în ochii publicului, el (ca şi Richard Gere) părea bun la un singur lucru - ăla care contează. Dar dacă Gere s-a străduit o viaţă întreagă (cu rezultate controversate) să-şi diversifice competenţele, să treacă de la maşini de făcut sex la suflete care caută chestii, Swayze, mai modest şi mai înţelept, s-a mulţumit să treacă de la maşini de făcut sex la maşini hodorogite de făcut sex. N-are nici o reţinere la perspectiva de a intra în pielea unui neisprăvit care vrea să-i arate crosa lui specială nu numai soţiei vicarului (Kristin Scott Thomas), ci şi fiicei ei adolescente (Tamsin Egerton), şi arată interesant în echipament de golf, ca un Roger Moore priapic (OK, deci n-arată chiar atît de interesant). Contrastul dintre el şi Scott Thomas (domnul Dirty Dancing şi doamna English Patient) e amuzant şi, în secvenţele cu ei, filmul are un pic de zvîc. Pe de altă parte, gîndiţi-vă în ce stare disperată trebuie să se afle un film ca să-şi găsească salvarea în Patrick Swayze. Vorbim despre un film în care - pe lîngă Scott Thomas - mai joacă Maggie Smith şi (în rolul vicarului) Rowan Atkinson, a cărui popularitate, sub numele de Mr. Bean, îi va atrage în sală pe cei mai mulţi d
