C(RAMPE) Am vazut o emisiune cu rocari rai la tevere, realizata de mereu acelasi Petre Magdin, care nu stiu ce sampon foloseste, dar are, mereu si mereu, acelasi par suparat, cu moralul la pamant, incununat atat cat trebuie de un bretonel foarte trendy si usor de obtinut cu ajutorul foarfecii. Desi se intrezareste putin in pletele dumnealui, vremea se incapataneaza sa ramana mai degraba discreta in trecerea sa prin organismul domnului Petre. Ceea ce, intre noi fie spus, nu e rau deloc. Domnul Petre e irepetabil prin sine. Cred ca nu exagerez daca spun ca domnul Petre e un brand.

Generatia mea il cunoaste foarte bine pe domnul Petre, il iubeste si-l abordeaza cu un fel de politete juvenila, cu un soi de respect existential, dand putin capul pe spate si inecand fraza cu un "da" prelung, in semn de totala consideratie, ca si cum alte cuvinte nu mai poti sa spui despre el. Avea geci de piele cand noi faceam schimb de camasi de militar. Stia la muzica rock cand noi citeam "Cutezatorii" ca sa ne dezghetam la cap. Era cel mai tare. Pentru noi el era "the man". Privesc cu placere emisiunile sale de pe TVR, mai degraba dintr-o nostalgie babeasca si ca sa fac comparatii rautacioase intre muzica de acum zece, douazeci, treizeci de ani si muzica de acum.

Si ca sa ma minunez, cu afectiune, de bretonul domnului Petre, care, sincer sa-ti spun, nu mi-a placut niciodata. Adica daca Bittman a renuntat la breton, el de ce n-ar face-o? De ce nu s-ar reinventa si dumnealui putin? De ce nu si-ar schimba stilul doar putin, putin de tot? De ce nu s-ar rade in cap? Sau de ce nu si-ar lasa barba? James Hetfield a facut-o si el. Toata lumea a facut-o. Toata lumea s-a reinventat.

Faptul ca domnul Petre nu se mai reinventeaza odata nu face decat sa-i confirme irepetabilitatea. Bretonul e un factor de identificare. Noi il iubim oricum, dar, orisicat, pun pariu ca parul sau e mai