Întâmpinată cu zâmbete ironice ori contestată în chiar premisele coagulării ei, considerată găselniţa publicitară a unor critici cu ambiţii de mentori (care ar fi inventat fenomenul pentru a se pune pe ei înşişi în valoare), generaţia poeţilor "milenarişti" are câteva nume pe care numai spiritele răuvoitoare sau complet opace la poezie le pot ignora. Marius Ianuş şi Ruxandra Novac, Claudiu Komartin şi Dan Sociu, Teodor Dună şi Dan Coman, Elena Vlădăreanu şi Zvera Ion sunt voci distincte în literatura ultimilor ani şi autori care diferă unul de altul până într-atât încât e greu, dacă nu imposibil, să le găseşti o notă comună, supraindividuală, un specific generaţionist de toţi inhalat şi exhibat. Generaţia 2000 pare mai mult un termen-umbrelă, adecvat varietăţii de poetici şi tendinţe, pluralităţii de coduri artistice. Într-o mai mare măsură decât la componenţii promoţiilor anterioare, lumea fiecăruia dintre aceşti poeţi e una personală, de uz propriu, cu margini bine trasate; şi greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziţiei, limbajul determinant, realismul, expresionismul şi alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanţa volatilă a poeziei tinere, structura ei de sensibilitate. În fond, orice experienţă lirică autentică îşi inventează reperele, cerând criticii un serios efort de adaptare.

Nu altfel stau lucrurile cu volumul Amazon al tânărului Ştefan Manasia, poet clujean discret în manifestări, "cuminte" socialmente, atât de discret şi atât de cuminte, încât debutul său editorial (Amazon şi alte poeme, Editura Tritonic, 2003) mi-a scăpat. Nu l-am citit şi nu l-am comentat în serialul de cronici dedicate debuturilor, din "Adevărul literar şi artistic"; o fac acum, profitând de iniţiativa Editurii Vinea de a retipări cartea, în colecţia intitulată Ediţia a doua. Ceea ce atrage