Nedjma
Fructul interzis
Traducere din limba franceza si postfata
de Valentin Protopopescu,
Editura Trei, Colectia „Eroscop“,
Bucuresti, 2006, 2160 p.
Fructul interzis poarta ca subtitlu o sintagma ce urmareste si garanteaza, fara doar si poate, succesul de piata, avind ca tinta sigura numarul de volume vindute unui public categoric foarte larg si extrem de variat: „Romanul erotic al unei femei arabe“. insa, din pacate, acest tip de marca este, totodata, restrictiva, facind romanul netentant tocmai pentru un receptor avizat, competent, sau pentru un adevarat degustator de literatura buna. Doua elemente atrag atentia – atit cuvintele in sine, cit, mai ales, asocierea lor aici oximoronica – „erotic“ si „lumea araba“. Daca reusesti sa treci totusi peste capcana marketingului editurilor, care pun un anumit tip de etichete ca sa vinda, si ai curiozitatea sa vezi in ce forma poate sa se exprime erotic o autoare araba, atunci ai surpriza sa descoperi nu numai o femeie curajoasa, care sparge tabuuri de mult de neatins, ci si o mare scriitoare.
- Premisele unui succes controversat
Istoria cartii si a receptarii acesteia este naucitoare. La 4 martie 2004 romanul Fructul interzis, scris de o maghrebiana necunoscuta, apare la Editura Plon. Dupa numai o luna, cartea ajunge pe locul patru al celor mai bine vindute titluri in Franta. in doua luni de la aparitie, un tiraj de 44.000 de exemplare fusese deja epuizat. 13 edituri din strainatate cumparasera drepturile de traducere pentru o suma totala estimata la 500.000 de euro. La Tirgul International de carte de la Frankfurt din 2005 interesul editorilor germani pentru aceasta carte era unul major. La rindul ei, presa franceza vuia. Germania este un stat unde exista o populatie substantiala de turci, kurzi si iranieni, iar in Franta, de asemenea, traiesc mai multe milioane
