Criticii literari sint o specie de cititori profesionisti, uneori cam elitisti, uneori partizani, care fac si desfac lumea literara. N-ai cronici la carte, nu existi – cel putin in aceasta lume compusa din citeva mii de scriitori si cititori ai revistelor literare (asta nu inseamna neaparat si cumparatori de carti, sau nu atitia incit sa epuizeze un tiraj). Dar asta e lumea revistelor literare, a cafenelelor si berariilor, a Uniunii Scriitorilor si a altor comitete si comitii.
Daca ajungem insa in librarii, vedem ca viata e altfel. Oamenii care cumpara o carte nu o cumpara neaparat pentru ca au scris despre ea X sau Y in nu-stiu-ce revista, ci mai degraba pentru ca le-a pus-o sub nas prietenul sau vecinul ori, mai nou, pentru ca au citit citeva insemnari si o multime de comentarii pe blog-urile despre carti (din ce in ce mai multe in ultima vreme).
Blogger-ii literari sint o specie (pe cale de aparitie, in Romania) care se apropie de carti din strada, dinspre librarie spre pagina scrisa (fie ea doar din pixeli). Sint oamenii care – alaturi de altii ca ei, dar care nu au blog-uri – din punctul de vedere al editorilor chiar conteaza, se numara printre cei care dau consistenta rapoartelor de vinzari, sint printre cei pentru care se tiparesc de fapt cele doua-trei-cinci mii de exemplare. Uneori, chiar mai multe. Blogger-ii literari sint ceea ce se cheama public cititor.
De profesii diverse, de multe ori nedezvaluite, ascunsi sub masca unui nick-name, sint prezenti – unii dintre ei zilnic – pe ecranele sutelor (poate miilor, nu se stie niciodata) de cititori, cititori potentiali si ai cartilor despre care acestia scriu. Ce scriu? Cum scriu? De la simple impresii pina la analize amanuntite, cu trimiteri si referinte la/din tot ceea ce inseamna lite-ratura.
Au cititori permanenti, au abonati, fac prozeliti. Au influenta, cita vreme mult
