Am spus "Aş vrea o cameră liniştită, cu un pat din acelea în care îţi poţi regla nivelul de somn". Eram într-unul din acele hoteluri care pretind că, după ce ai dormit acolo, poţi să te arunci de pe munte sau să pilotezi un avion, atît de energic te simţi datorită somnului pe care ţi l-au oferit. Mai toată America a suferit de insomnii de prin anii ’50, deci vă puteţi imagina ce tare ne loveşte o astfel de promisiune. Eu, unul, aş merge pe jos o milă întreagă pentru o astfel de chestie, dar nu are nici un rost, fiindcă, pentru a ajunge la un atare loc, e nevoie să conduci cel puţin 30 de mile. Nici vorbă de mers pe jos.

- Desigur, mi-a spus ea, o să vă dau o cameră pe un etaj cu foarte puţini oameni sau poate chiar deloc.

Şi nu glumea. Camera era cea mai liniştită şi cea mai mare încăpere pe care o poţi găsi la etajul al cincilea al oricărei clădiri. Patul era enorm şi covorul - nou. În cameră se găseau un frigider mic şi un televizor imens. Aerul condiţionat sufla la maximum şi interiorul arctic contrasta plăcut cu cele peste 30° de afară. L-am închis. Panorama asupra autostrăzii, ce se deschidea de la fereastră, era imensă, sfîrşind dincolo de maşini, într-o pajişte punctată cu viitoarele ruine ale unui nou cartier. Mult dincolo de cartier, cîteva vaci ignorante păşteau pe fantomele viitoarelor supermarket-uri. Mi-am conectat laptop-ul la Internet şi mă apropiam de finele celor şaizeci de e-mail-uri care preaslăveau nu ştiu ce acţiuni la bursă care m-ar putea face atît de bogat încît să mă înfrupt din acel viitor de-abia întrezărit. Atunci am decis să fac o baie în cadă. Sala de baie avea un aer de nou, aşa că am dat drumul la apa caldă. A pornit gîlgîind din robinet, dar în acelaşi timp şi din duş. Am rotit butonul duşului ca să-l opresc, dar n-a vrut să se mişte, aşa că am decis să fac o baie şi un duş în acelaşi timp. Problema era că perdeaua