Bădiliţă se întoarce
Citim cu interes în EVENIMENTUL ZILEI din 27 iulie cîteva reflecţii, ca de obicei profunde şi originale, ale domnului Cristian Bădiliţă. într-un interviu acordat Simonei Chiţan, dl B. mărturiseşte că, spre deosebire de snobii noştri intelectuali, d-sale i-au plăcut "realmente" Harry Potter şi Codul lui Da Vinci. O fină a d-sale de 9 anişori a savurat Harry Potter (mă rog, primele două volume, ca să fim exacţi, despre celelalte n-avem mărturia preţioasă a junei cititoare şi nici pe a naşului său de botez). Codul lui Da Vinci e "un policier foarte reuşit", pe care iubitorul de teme mari care este dl B. l-a comparat într-un articol reluat în ultima sa culegere cu mai puţin binecunoscutul roman despre Iisus al lui Saramago, şi l-a găsit superior fiindcă "ştie să menajeze sentimentele creştinilor". Ceea ce, înţelegem noi, romanul portughezului nu ştie. Dl B. se referă şi la Cioran, pe care l-a citit cu nesaţ cînd era student, iar Cioran era interzis în România (am socotit, luîndu-ne după interdicţie, că dl B. îl citea cînd era la primară), dar "cînd toată lumea s-a molipsit de cioranită (adică după 1989, presupunem - Cronicar), eu m-am vindecat ş...ţ Cioran e una dintre cele mai strălucite împliniri ale ratării în formulă literară şi filosofică. N-a avut niciodată o meserie, o profesie, o disciplină în care să exceleze, decît poate aceea de cititor". Se putea şi mai rău, să rateze chiar şi şansa de a citi. Romancierii români de azi îi displac
d-lui B., care constată "cu resemnare" că ei au "ales calea comodităţii şi a minorului (cînd nu, a derizoriului)" şi asta, fiindcă "scriu despre fleacuri". Cine are urechi de auzit... Dl B. face şi mărturisiri cu caracter mai personal: "Părerile fundamentaliştilor ortodocşi nu mă mai interesează de mult". Trebuie să remarcăm că dl B. are tendinţa de a-şi privi trecutul cu
