Ori ca numele le-a purtat ghinion ori ca asa le-a fost lor dat sa traiasca, familia Saracin din Tâmna abia daca-si poate duce zilele de saracie. Daca mai socotesti ca nu e vorba doar de una, ci de sapte saracii puse la un loc, atunci tabloul este cât se poate de graitor: sapte guri flamânde, invârtindu-se când in curtea goala, când in casa prapadita. In rest, un magar de imprumut, trei pisici lesinate si doua tufe de trandafiri frumosi, care sa le astâmpere Saracinilor pofta de avutie. Le punea masa. Tocmai venise de la Severin, fusese sa plateasca factura la curent. I-a gasit pe copii acasa, ocupati cu tot felul de nimicuri de-ale vacantei. Ba incurcând si mai mult saracia din casa, ba facându-si de lucru cu pustietatea curtii. Cel mai mult il alergau pe Puiu - magarul pe care-l luase femeia cu imprumut de la frate-sau. Adusese animalul in curte de vreo saptamâna, dar zanaticii reusisera sa scoata deja sufletul din el. Pentru munca, sa-i ajute la carat, se gândise ea cu barbatu-sau când l-au cerut. Dar n-au avut vreme sa-l inhame la droaga, ca impielitatii au si pus stapânire pe el. Cum alte jucarii nu aveau, iar de mâte se plictisisera, copiii l-au facut pe Puiu principalul lor tovaras de joaca. L-au calarit, l-au impins si l-au tras in sus si-n jos, l-au apucat de coada si de urechi, de l-au prostit de tot pe saracul animal. Nu-i vorba, cu toata tortura de care avea parte, si lui ii placea sa vada atâtia copii in jur. Iar culmea petrecerii era la orele importante ale zilei: fix la sase dimineata, douasprezece la prânz, sase ale amiezii si miezul noptii, Puiu se apuca sa raga cât il tineau bojocii. Intr-o clipa, picimea lui Saracin dadea fuga in pragul casei si se punea pe râs, cu mâinile la burta. De aici incepea bâlciul: copii si magar se fugareau si se hârjoneau de abia mai putea sa-i adune Maria pe micuti la culcare, la lectii ori la masa... Se lupta de mici cu