Numarul de inspectii scolare, de bacalaureate la care am fost presedinte este suficient de mare ca sa determine tulburari de comportament si de perceptie mai multor persoane, daramite uneia singure. Si totusi, dupa 50 de ani de invatamânt n-am gasit raspunsul la urmatoarea intrebare: in ce proportie scoala formeaza pe elev sau il deformeaza. Involuntar si normal, modul de gândire al profesorului se transmite elevului; astfel, unele caracteristici posibile, native, ale elevului sunt deprimate si dominate de matricea logica a dascalului. Cum s-ar putea ameliora acest lucru? Dând elevului numai cadrul, jaloanele, urmând ca el, prin lectura manualului sau a altor texte, sa interpreteze continutul disciplinei respective dupa caracteristicile propriei gândiri si inteligente. Cel mai elocvent exemplu este acela al studiului literaturii. Din scriitorul respectiv, cineva, nu elevul, a selectat anumite lucruri. Analiza creatiei respective se face pe baza opiniilor unui critic selectat de altcineva; opiniile lui devin astfel judecati absolute. Si atunci, cu ce a ramas elevul din studiul scriitorului respectiv? Nu cu mesajul autorului, ci cu anumite secvente impuse si cu anumite opinii ale unui critic (care, se stie, are sarcina sa-i explice autorului ce a vrut acesta sa spuna in opera sa). Unde intervine sensibilitatea elevului, cum se dezvolta calitatea sa de a selecta si de a judeca? Elevul este de fapt in invatamântul nostru un recipient in care se vâra cu forta ideile si opiniile altora, daca se poate cât mai multe. Nu zic ca, de la inceput, elevul are calitati de selectie, interpretare; dar de simtire are; si astfel poate sa-si dezvolte simtul critic, de sinteza, de analiza, pe cai in egala masura reale si mai ales afective; aceasta ultima cale e mult mai puternica deoarece se bazeaza pe asentimentul elevului. Alt element deformant este acela ca lipsesc mijloace, cai, meto