Se spune că cei trei scenarişti care lucrau la ecranizarea romanului Somnul de veci, al lui Raymond Chandler, au avut atâtea dificultăţi încât au fost siliţi să ceară ajutorul scriitorului pentru a descâlci intriga deosebit de complicată a cărţii. Autorul însuşi s-a declarat depăşit de complexitatea scenariului, iar filmul care a rezultat din acest proiect are faima de a nu putea fi povestit.

Romanul Patria de carton demonstrează că Cezar Pricop are o certă preferinţă pentru asemenea scenarii indescifrabile de film noir. Personajul principal, un intelectual silit înainte de Revoluţie să semneze un document de colaborare cu Securitatea, profită de confuzia postdecembristă pentru a pleca în Germania, sperând ca de acolo să ajungă în Statele Unite. După un dialog cu traducătorul care lucra pentru autorităţile germane, îşi dă seama că individul respectiv face parte dintr-o conspiraţie (a cărei natură exactă n-o vom afla niciodată). întors în România şi încercând să obţină o viză pentru Statele Unite, personajul principal îşi dă seama că personae care lucrează în slujba aceleiaşi conspiraţii încearcă să-l racoleze. Un misterios domn Roberto, un senator Silaghi (despre care aflăm ulterior că nu era membru al niciunui parlament, ci senator al mişcării legionare!) şi alte personaje dubioase îl atrag într-un joc de-a şoarecele şi pisica, în care singurii oameni care îl pot ajuta sunt doi foşti securişti, Mircea Ciobârlă şi Ve. Vasile, ei înşişi vizibil intimidaţi de forţele oculte care au pus ochii pe eroul nostru. (De ce tocmai pe el? Un alt amănunt pe care nu-l vom afla niciodată...)

Pe lângă intriga populată din belşug cu foşti şi actuali securişti, legionari, protocronişti şi agenţi secreţi, romanul mai conţine şi o bizară trecere în revistă a istoriei românilor, văzută din perspectiva dihotomiei ortodoxie-naţionalism. După câteva zeci de pagin