Este foarte greu sa scrii articole atunci când cititorii tai sunt mai inteligenti si scriu si mult mai bine decât tine. Iau la intâmplare si fara intentie de ierarhizare cazul d-lui Valgor, care, pe marginea articolului meu de sâmbata, prezinta comentarii interesante si pline de continut, intr-o exprimare impecabila. Intr-un comentariu la alt articol, acelasi cititor isi exprima dorinta legitima ca ziaristii sa declare pentru cine scriu. Ma conformez acestei dorinte si va declar, d-le Valgor, ca eu scriu pentru mine, pentru a ma convinge ca nu m-am ramolit de tot; chiar daca nu prea reusesc sa ma conving pe deplin. Faptul ca unii cititori se sacrifica si-mi citesc articolele ma onoreaza; si daca fac si comentarii pe marginea lor, ma fac fericit... De fapt, eu nu sunt ziarist, ci un simplu cetatean, la fel ca dv., care, in plus, are iluzia de a crede ca spune lucruri cât de cât interesante; lucru, evident, fals. Conform uzantelor la moda, ar trebui sa urmeze declaratii despre obiectivitatea si impartialitatea mea, despre imaculata mea existenta in perioada comunista etc. Sa fim sinceri; fiecare este robul propriilor convingeri si nu poate fi complet obiectiv; totul este ca masura subiectivismului sa fie rezonabila si ca ea sa nu fie umbrita de uri sau prejudecati. Toti cei care am trait in comunism ne-am murdarit, mai mult sau mai putin; ceea ce este important este gradul de murdarire si mai ales ca ea sa nu provina din raul facut altora. Dl Valgor spune ca, daca ne rezumam doar la discutii despre situatii cunoscute si rascunoscute, nu facem mare lucru pentru imbunatatirea lucrurilor si ca schimbarea reala ar trebui sa inceapa din noi. Sunt de acord ca acest lucru este esential si am mai spus-o si eu. Ca fost dascal, stiu cât e de greu sa formezi un copil, care vine in clasa intâi fara a avea o formatie finisata; dar ce greu trebuie sa fie sa formezi un adult. De fapt