O importantă carte (re)apărută anul trecut la Editura Humanitas este Lumina faptei din lumina cuvântului: împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, autoarea fiind, bineînţeles, fiica ilustrului Părinte-Profesor (1903-1993), poeta Lidia Stăniloae Ionescu. Faţă de prima ediţie, această a II-a ediţie revăzută (444 p.) aduce un surplus de precizie şi informaţii fireşti o dată cu trecerea timpului şi limpezirea apelor asupra unor învolburate evenimente din anii ^90 care n-au cruţat nici oamenii şi nici societatea românească în general. Cartea este împlinirea unei datorii morale şi sentimentale faţă de familie, părinţi şi tot ceea ce a însemnat mediu şi peisaj românesc, pe scurt faţă de istoria unui om între oameni şi a locurilor în care a locuit, călătorit şi şi-a desfăşurat duhovniceasca sa misiune. O istorie a unei familii româneşti, dar şi a unei extraordinare parabole spirituale descrise de traducătorul în limba română a Sfinţilor Părinţi, o istorie a României postbelice, cu vremurile sale vitrege şi diriguitori atei care n-au pregetat să întemniţeze pe unul din cei mai mari teologi ai Răsăritului European, Dumitru Stăniloae, pe preotul Andrei Scrima, pe poetul Sandu Tudor, hirotonit sub numele de preotul Agaton, precum şi pe marele poet şi prozator Vasile Voiculescu, ca să pomenim doar patru deţinuţi din lotul Rugului Aprins, al căror proces este comentat în direct de autoarea cărţii.

Actualul volum este prefaţat de două scrieri edificatoare şi anume: un articol al episcopului german Heinz J. Held, publicat în aprilie 1994, şi un fragment din Introducerea scrisă de dr. Jürgen Moltman la traducerea în limba germană a lucrării lui D. Stăniloae: "Orthodoxe Dogmatik". Ambii autori ajung la concluzii similare: datorită limbii şi culturii române, opera teologului român este o punte între teologia răsăriteană şi cea apuseană. Văzut din Occident, D. Stăniloae e