Diverşi comentatori de politică externă au tot plîns de mila României fiindcă ar fi încăput pe mîna unui ignorant în ale relaţiilor internaţionale. Iar celebrul banc prezidenţial despre felaţi onoarea licuricilor mari - dacă trebuie! - în locul celor mici, le-a dat multora impresia că Băsescu ar putea da cu bîta în baltă şi după alegeri, cum a făcut, înainte, cu formula "tainului", cu care i-a indispus pe francezi.

Preşedintele României a dat o lovitură de imagine cu vizita lui la Washington. E prietenul lui Bush, iar România a ajuns o ţară de o importanţă vitală pentru interesele Americii. Mai mult de atît nu se poate. Că Bush a fost foarte serios spunînd asta se poate deduce şi din mica lui gafă "Azi, eu şi prim ministrul am discutat...", după care omul de la Casa Albă s-a corectat: "Mă scuzaţi, dle preşedinte". Singurul prim ministru cu puteri executive cu care are de-a face Bush e Tony Blair, cu care continuă să aibă un limbaj comun. Cu acest act de exprimare ratat, preşedintele american a subînţeles mai multe lucruri. Cel mai important e că s-a înţeles cu Băsescu, aşa cum ar fi făcut-o şi cu Tony Blair. Acest act ratat dezvăluie totodată că "prietenul Băsescu" nu i se pare, de fapt, foarte important ca aliat de prezentat Americii. Dar, pentru alegători, Bush era interesat ca preşedintele român să pară la fel de important ca premierul britanic.

Să-i fi spus Băsescu, la întîlnirea în doi, povestea cu licuricii ? Iar de pe urma acestui banc, Bush să fi încercat să-l repoziţioneze ?

Pînă una, alta preşedintele american are el însuşi probleme de poziţionare în Statele Unite, pe ultima parte a mandatului său. Vizita sa la Budapesta, la împlinirea a 50 de ani de la Revoluţia din Ungaria n-a avut un sens simbolic, ci unul personal. Pentru a scăpa de acuzaţia că duce o politică tot mai accentuată de "jandarm" universal şi după pr