Mai multi mesteri olari din judetul Hunedoara si din alte zone ale tarii s-au adunat, la sfarsitul saptamanii trecute, in satul Obarsa (comuna Tomesti) pentru a-si expune creatiile la cea de-a opta editie a Targului Artistilor Populari. Pentru organizarea manifestarii a fost ales satul Obarsa, deoarece aici inainte de instaurarea regimului comunist a existat un puternic centru mestesugaresc al Tarii Zarandului. Cea mai mare parte a satenilor traiau de pe urma olaritului. Nu lipseau nici dogarii si nici mesterii in stoarcerea uleiului din semintele de dovleac. Decenii la rand, de pe urma acestor indeletniciri oamenii au reusit sa traiasca destul de bine, schimband produsele lor pe bani si pe marfuri de care aveau nevoie in gospodarii. Traditii pe cale de disparitie Ioan Gavrila are 70 de ani si este unul dintre participantii la targ. Batranul este multumit pentru ca, inca din adolescenta, a reusit sa scoata ceva bani dintr-o indeletnicire care-i place. Starea sa de multumire este umbrita, insa, de lipsa unor urmasi care sa-i "fure" meseria si sa o duca mai departe. "Aveam 16 ani cand am inceput sa merg cu caruta cu oale de lut prin tara. Mergeam la Deva, la Hunedoara, la Hateg, la Caransebes si, daca mai aveam marfa nevanduta, ma intorceam acasa prin Lugoj sau prin Timisoara. Luam si bani, dar cine dorea putea sa ia un vas de la mine dupa ce-l umplea de doua ori cu grau sau porumb si ii turna continutul in sacii pe care-i aduceam acasa. Ma tem ca, dupa mine, din familia mea nu va mai fi nimeni care sa se ocupe cu olaritul. Am un nepot de 14 ani caruia i-am spus de mai multe ori sa stea sa-l invat tot ce trebuie, dar nu vrea si eu n-am ce sa-i fac", povesteste batranul. Intr-o situatie asemanatoare se afla si Nicodim Banici, un mester olar de 86 de ani, venit la targ din satul Tarnavita, judetul Arad. "Sunt batran si nu mai pot lucra ca pe vremuri. Cand ma simt ma