Spre deosebire de alte perioade, ultimele saptamani s-au remarcat printr-un echilibru mai mare intre productia hollywoodiana, pe de o parte, si filmele ne -hollywoodiene, pe de alta parte. Acestea din urma venind din zone foarte diverse: Europa, SUA (independente), China sau chiar America Latina (Uruguay). Si Romania. Dintre hollywoodiene, cel putin doua au fost foarte asteptate: Codul lui Da Vinci si Memoriile unei gheise. The Da Vinci Code/Codul lui Da Vinci (2006), regia Ron Howard, a fost proiectat in deschiderea Festivalului de la Cannes (oare de ce?), unde a fost huiduit. Si-a dobandit faima in primul rand prin publicitatea care s-a facut in jurul cartii si apoi, evident, prin publicitatea care s-a facut in jurul filmului insusi. Fara acest tam-tam, Codul lui Da Vinci ar fi trecut probabil neobservat, asa cum ar trece orice film gaunos, prost condus si rusinos de prost/fals jucat pentru numele de pe afis: Tom Hanks, Audrey Tautou, Jean Reno, Paul Bettany… Pe de alta parte, Memoirs of a Geisha/Memoriile unei gheise (2005), regia Rob Marshall, si-a construit asteptarea prin Oscarurile obtinute (scenografie, imagine, costume). Filmul, intr-adevar, nu merita deplasarea la cinema decat eventual pentru costume. Nici povestea, nici regia nu fac din film ceva notabil. Iar actorii japonezi vorbind engleza cu un accent japonez impus sunt de-a dreptul ridicoli. Capote (2005), regia Bennett Miller, e una din exceptiile de la Oscarurile de anul acesta - un film care se retine mai ales prin rolul lui Phillip Seymour Hoffman (pentru care a obtinut premiile Oscar, Globul de Aur si Bafta), excelent in pielea scriitorului american. Povestea e spusa in maniera biografic-hollywoodiana, fara surprize si fara zguduiri la adresa spectatorului. Superman Returns/Superman revine (2006), regia Bryan Singer (coproductie Australia-SUA) continua povestea Superman-urilor mai vechi. Efectele