Zaresc pe raftul bibliotecii manualul de Economie Politica din perioada liceului. Cartea, cu copertele roase de timp, dar si de insistenta ambitiei mele de a invata pe de rost lectii intregi, parca incearca sa se ascunda de privirile curiosilor, asemenea unei femei cu trecut reprobabil.

O pastrez la vedere, dar nu cu retinere, ci cu recunostinta, deoarece ea mi-a facut accesibila portia de studentie. Rasfoind-o fara graba, observ ca memoria inca mai retine fraze inutile din "productia bunurilor materiale" sau din Documentele programatice ale Partidului Comunist Roman.

In cea mai mare parte, stocam mecanic insiruirea de date statistice sau definitii abstracte, la o varsta ce nu-mi permitea sa deslusesc mecanismele economice, intr-o societate inchisa. "Pe baza proprietatii capitaliste are loc exploatarea muncii salariate, exploatare care domina relatiile economice in intregul lor, indiferent de metodele folosite in acest scop in diversele etape ale modului de productie capitalist", iar "marfa este celula economica a capitalismului", citeam fara sa inteleg cum vine problema cu exploatarea fortei de munca. Urmau alte teme, iar citatul marxist, potrivit caruia "o data cu micsorarea continua a numarului magnatilor capitalului, care uzurpa si monopolizeaza toate avantajele acestui proces de transformare, cresc mizeria, asuprirea, inrobirea, degradarea, exploatarea, dar si revolta clasei muncitoare, al carei numar sporeste neincetat si care este educata, unita si organizata prin insusi mecanismul procesului de productie capitalist. Monopolul capitalului devine o catusa prin modul de productie care a inflorit odata cu el si prin el. Centralizarea mijloacelor de productie si socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile cu invelisul lor capitalist. Acesta este sfaramat. Proprietatii capitaliste i-a sunat ceasul. Expropriatorii sunt exprop